www.Astrostar.ro

Home Page Home Page

 

 

La Cabotina - Misterul celor noua numere


Cristina Demetrescu este, de multa vreme, mai mult decat un nume. Ea se confunda deja cu aceasta minunata arta care este astrologia si, indiferent pe ce carte si-ar pune numele, autoarea ar profita din plin de succesul dobandit in calitate de astrolog. Iata o ecuatie de profit artistic, care reuseste macar sa-si echilibreze termenii, daca nu chiar sa-i inverseze.
"La Cabotina - misterul celor noua numere" este o carte care-si face singura gloria prin imprumut (rambursabil) de la astrolog, prin firul indraznet si delicat al istorisirii, prin zugravirea, demna de un penel flamand, a acelui coltisor uitat de Italie si, nu in ultimul rand, prin redescoperirea povestii.

Cred ca numai in copilarie, cand devoram Povestile nemuritoare, am citit cu atata placere o carte. Replicile amuzante, bunul-simt in construirea actiunii, ironiile fine pe care le sesizezi doar ca "om mare", situatiile pline de imaginatie si de inocenta, toate fac din La Cabotina una dintre cele mai frumoase povesti pentru copii si oameni mari pe care le-am citit vreodata.

Scrisa intr-un limbaj simplu si modern, povestea este incantator de fluida si isi pastreaza aerul de basm fara sa alunece in "fantasy", chiar daca veti vedea cum numerele prind viata precum cartile de joc din peripetiile Alicei in Tara Minunilor sau veti trai intepatura unei viespi cu rol de Cupidon… Mai mult, veti afla, in final, prin descoperirea codului secret, cum autoarea a stat, chiar la un pahar, de vorba cu un personaj ce a strabatut veacurile…

Asadar, "La Cabotina" este o carte ce trebuie savurata, nu explicata. Ea se poate citi ca o parabola, ca un joc al inchipuirii, o carte de aventuri, o alegorie si, nu in ultimul rand, ca o aparare lirica a magiei si a practicilor ancestrale.

Astrolog Monica Ganea


"Spunea o poveste mai de demult, ca un satean avea o capra apucata de furii, dar care dadea un lapte bun, de nu-i venea sa o taie, ca sa scape odata de pacoste. O striga Satana, ca alt nume mai potrivit nici nu-i gasise. Într-o buna zi, îsi scapa capra din ochi, eliberându-i de mila grumazul din lant. Barbatul n-avu încotro si pleca prin padure sa o caute. Nu îndraznea sa dea cu ochii de nevasta-sa, fara sa-i apara si cu animalul cel smucit. Nu erau înstariti si pe lânga o bucata de pamânt si câteva gaini, capra era tot ce aveau. Asa se afunda în padure taranul nestiutor, încotro o vazuse alergând. Cu teama în suflet si fara sa-si numere pasii, umbla pâna ce se lasase seara.
Nimeni nu mai auzise de el din ziua aceea si cum era si firesc, toata lumea se gândi ca îi gasisera vrajitoarele de petrecanie. Femeia lui avu un vis si mai rau se întuneca la minte, caci barbatul îi aparea fara gura, ca si cum în veci n-ar mai fi avut cu ce sa graiasca.
Dupa doua luni de asteptari, îi facura slujba de înmormântare. Deodata, între cei adunati sa-l plânga pe raposat, se înfatisa capra, mai bleaga ca niciodata. N-aveau cum sa o confunde, caci capra ca aceea, cu blana alba si cap negru nu se mai vazuse pe nicaieri si doar animal deghizat, nu va închipuiti ca putea exista. Era Satana, fara doar si poate, si nevasta disparutului îsi arunca ochii lucind de lacrimi si groaza peste capetele celor strânsi, sperând sa-l poata vedea si pe amarâtul ei de barbat.
Nu fu sa fie, dar vorba ramase ca de atunci capra nici lapte nu mai dadu, nici piciorul nu-i mai lua la sanatoasa. Toata lumea zise despre capra ca-si daduse nas în nas cu fratele ei de nume, chemat la întâlnire de vrajitoarele necredincioase.
De fript si de mâncat, n-o mai vroia nimeni. N-aveau nevoie sa înghita carne de animal spurcat de vreo neagra talmacire. Dupa cum arata capra asa secatuita de vlaga, se înfiorau numai când vedeau în ochii ei stinsi, groaza ce o traise. Unde mai puneau ca poate ducea cu ea blestematii de legari facute pentru bietii tarani, ce si-ar fi cautat de lucru prin padurea vecina.
-Trebuie ucisa! hotarâra cu totii, ca sa nu le aduca si alte ghinioane, de care nu aveau vina. Si uite asa biata dobitoaca, ce n-avusese parte de soarta fericita, mai cazu odata victima, fara vreo judecata prea dreapta.
Doamne, daca le-ai fi dat si dobitoacelor gura sa graiasca!…

Asta fusese poveste adevarata, dar oamenii satului nu aflasera niciodata ce patise bietul om sau ce vazuse capra ratacita. Dar cum ce nu este dezlegat, nu poate fi decât lucrarea necuratului, pusesera degraba totul pe seama vrajitoarelor. De atunci, numai când se gândeau la ele, le pierea cheful de a mai cauta sa se lumineze.
Cum e mintea omului întortocheata, nimeni nu poate sti cât se speria fiecare de umbra lui sau de fapte adevarate. Nu le trebuia decât sa auda noaptea in toi strigate de cucuveici, si orice întâmplare mai incalcita pentru mintile lor era de la sine înteles ca-si avea botezul în inima padurii misterioase."

*****************************************************************************************

"Pierdeau vremea pe malul baltii, pesemne începând sa prinda gustul nebuniilor celor mari si asteptau vreo broasca sa-i faca si ei de petrecanie. Aburul ametitor al baltii se ridica deodata duhnind puternic si Mario se ridica in picioare, dându-se câtiva pasi mai în spate. Ramase asa cu ochii atintiti în gol. Nino îi dadu usor cu mâna în dreptul ochilor, parca încercând sa-l trezeasca din încremeneala.
-Ce e, ai vazut vreo broasca cu sase picioare?
-Ma gândesc la ceva.
-Ma faci curios. Când ai de gând sa-mi spui si mie?
-Nino, esti sau nu esti prietenul meu?
-Ce-ai patit? Si daca sunt prietenul tau, ce nevoie ai sa stii asta tocmai acum? Doar nu crezi ca o sa ma apuc sa spun cuiva ca ne-am apucat sa scoatem matele la chestiile astea.
-Mi-a venit o idee. Si cu cât stau sa ma gândesc mai mult la ea, cu atât mai mult mi se pare ca e musai sa ma încumet.
-La ce sa te încumeti? Mai ma fierbi mult?
-Ma gândesc ca oamenii astia poate sunt nebuni. Daca nu exista nici o vrajitoare? Tare mi-ar placea sa râd de toti caraghiosii astia care se sperie si de umbrele lor. Si pe urma, tu n-ai vrea sa stii ce se ascunde în casa aceea din padure?"

******************************************************************************************

"Dupa ce însfaca si înfuleca pe saturate, luându-si astfel gândul de la mâncare, lui Mario îi venira în cap doua griji: dascalul si… cotoroantele. Îndaratnic din cale afara, copilul se perpelea în sinea lui, mai rau ca un miel la protap, gândind de zor cum sa faca sa îsi împlineasca isprava si sa sfârseasca si cu socotelile. Nici în ruptul capului nu se gândea sa dea îndarat din calea ispitei, chit ca ziua în care urma sa dea ochii cu dascalul, se anunta cea mai cumplita zi din viata lui de pâna atunci."

*******************************************************************************************

"Si pe masura ce presimtirea încurcaturilor patrundea în sufletele lor, pe Mario începu sa-l gâdile pielea gâtlejului. Cum dadu sa se scarpine, simti între degete parul pitic al unei vietati. Se cocota nestingherita catre urechea sa dreapta, care si asa îi tiuia de la sângele clocotind în capatâna fara minte. Nino ce întepenise concentrat, nevenindu-i sa creada în ce se bagase de buna voie, nu stia de mâncarimea si groaza amicului sau.
Când dintr-o data, linistea si bezna nefireasca a noptii fura strapunse de un tipat sugrumat, ce tâsni tocmai de langa urechea sa, Nino nu-si mai dadu seama ca era din gura lui Mario si nici din ce motiv.
Toata încordarea din pieptul sau izbucni într-un teribil urlet, îngrozit de-a dreptul si îngrozindu-l din nou pe Mario, ce continua sa tipe ragusit. Speriati amândoi unul de celalalt, copiii racneau cat îi tineau plamânii, nemaidorind decât sa vina cineva sa-i ia de acolo, orice ar fi fost. Întunericul îi apasa în moalele capului si Nino nu mai avea glas sa îsi întrebe prietenul ce patise si ce vazuse de-l apucase sa urle în halul acela."


*******************************************************************************************

"Ai în fata ta un Ocean.
Oceanul este Lumea.
Pe fundul Oceanului se afla o sumedenie de comori.
Cu mâna dreapta le vei culege.
În mâna stânga le vei adaposti.
Toate alcatuiesc Comoara Lumii.
Si nu uita!
Atunci când vei gasi Comoara, sa stralucesti împreuna cu Ea."

******************************************************************************************

"-Daca ar fi sa ma iau dupa lucruri si fapte concrete, sa te întreb eu pe tine, micule dascal, câti pereti are o odaie?
TREI se facu ca nu aude, dar Mario se jena de discutia lor si raspunse pe data:
-PATRU.
-Câte picioare are o masa?
-PATRU.
-Pai sigur, ca tu numai la lucruri materiale te gândesti, acuza TREI.
-Da? Câte zari sunt pe lumea asta, stimabile Mario?
-PATRU.
-Câte membre are corpul unui om?
-PATRU.
-Si cu capul cinci, sari de cât colo ca si fript CINCI, auzind alta nazdravanie.
-Dar de ce te bagi în vorba? întreba PATRU.
-Pentru ca ma doare capul. Si vrei sa-ti mai spun ceva? Cred ca suferi de mania persecutiei. Pui prea multe întrebari si nu stiu ce încerci sa demonstrezi.
-Am impresia ca mi s-a tocmit un complot si ca ati pus cu totii la cale aceasta nedreptate. Tocmai mie?!"

La Cabotina - Misterul celor noua numere - Cristina Demetrescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Home Page ContactContact Home Page



Prima Pagina | Previziuni 2017
Karma | Interpretare Natala | Previziuni | Compatibilitate, Relatii
Astrologie Orara | Numerologie | Sfaturi Medicale | Analiza Financiara | Astrologie Esoterica
Carti Publicate | Articole în publicatii | Studii | Biografie | Contact | Astrograme Personalitati

Situri prietene: www.MihneaFiran.ro | www.Printarie.ro | www.Voiajuri.ro

 

Previziuni astrologice
Berbec Taur Gemeni Rac Leu Fecioara Balanta Scorpion Sagetator Capricorn Varsator Pesti